Viaggiu a
Santa Rusulia
Stu jornu
dicinnovi di sittembiri
‘U vosi
‘ddidicari ‘a ddà Santuzza
Ca senza
addumannaricci mai nenti
Alliggirisci
‘i pisa di me vrazza.
Mi partu sta
duminica matina
Pi fari puru
st’annu “ l’Acchianata”
Sta vota ‘a me
sula cumpagnia
E’ un paraccu
E tanta
ddivuziuni pi Santa Rusulia.
Mentri ’i me
peri cumincianu ‘affirrari
Pezzi ‘i
muntata lustra e ‘nciacatata
Mi passa pi la
menti quanti genti
A cuminciari
di lu povireddu
E pi finiri a
testi ‘ncurunati
Hannu pistatu
i stessi petri bianchi
Unn’è ca io
ora mettu li pidati.
Nni vìu di
tutti ‘i razzi fari ‘u viaggiu
Nivuri gialli
e cu la stidda ‘n frunti
Piffinu ad’iddi
ci dasti curaggiu
E fannu ‘i
“Piddirinu” lu sò munti.
A ciancu ‘i
latu e latu d’’u stratuni
Si virinu
passari scancariati
Agghiri sutta
troffi ‘i ficurinnia
Pi la patenza
d’acqua ‘nsiccumati.
Vecchi ‘i mill’anni,
‘i vrazza a pinnuluni
Eppuru ‘n
menzu ‘i ranfi tennu stritta
Na povira
‘zabàra sfurtunata
C’à sula curpa
chi appi allurtimata
Fù ‘u fattu ca
nascìu ‘n menzu ad’ iddi
Cumpagni
scuncicusi e priputenti
Araçiu araçiu
‘a puncinu ‘ntè çianchi
E aspettanu ‘a
sò fini li fitenti.
Idda capisci
ca ci n’ arresta picca
E urgugliusa
ad’iddi vosi fari
L’urtima
suvirchiaria prima c’assacca.
Cu lu
stinnardu jisatu ch’è ‘u so çiuri
Doppu ‘na vita
r’agghiuttiri angarìi
Ci allampa
suddisfatta un timpuluni
Ca doppu tantu
tempu ‘i suppurtari
Almenu campò
un jornu di liuni.
Un
cristianeddu robba sittant'anni
Chi teni ‘n
manu un ciuffiteddu ‘i ’ddisa
‘U vìu
attimaticatu chi scutola
Ventu ‘nte
spaddi, e ‘nfacci à pala addritta
‘I spini di nà
scuzzulata fatta
‘U sò pinseri
ci leggiu jo ‘ntà ‘mpigna…
“Pi ora io t’allisciu
cu pacenzia
Ma doppu và
’ffinisci ‘nta me panza!!”
Cchiù ‘ncapu a
menza strata p’arrivari
Un pipituni ‘i
petra di pirrera,
Misu
‘ddassutta all’ummira aggiuccatu
Aspetta c’ognarunu
si ci’assetta
Spinnatu di n’anticchia
i cumpagnia
E di cuntari a
cù cì l’addumanna
L’antica
pruvinenza d’’a casata
Dunn’era
cullucatu pi biddizza.
“Comu
arrivasti ccà?”
Ci spìu
sfruntatu!
Ma iddu ‘un m’arrispunni
p’’a vrigogna
Di comu ‘a
manu ‘i l’omu ‘arridducìu
Jittatu a
ferru vecchiu ‘n menzu ‘a rugna.
‘I negghi s’assicutanu
arrabbiati
E ogni tantu
c’occhi sbrizza cari
E allippa ‘u
‘nciacatatu sutt’ò passu
Facennu
sgagghiàri ‘a prisa ò peri.
Scrusciu di
passi e punta di paraccu
È ‘a sula
musica ca l’aricchi senti
Ora c’aceddi
si ‘nnì eru ò giuccu
Ca l’acqua po’
arrivari ‘ntempu ‘nenti.
A 'ddivuzzioni
di na vicchiaredda
Ca scutta a
pirmisioni fatta a ttìa
Mi fà
affruntari innanzi ’a rutticedda.
A quattruperi,
tutta assammarata
Cu li
dinocchia e ‘i manu ‘nsanguniati
Acchiana
addinucchiuni ‘a scalunata
C’accussì sulu
tutti ddùi appaciàti.
Arrivu
finalmenti a tò casuzza
Ti viu
‘ncastunata ‘ntà ‘na nicchia
Scavata araçiu
d’’a mastria di l’acqua
Ca ‘nsemmula a
lu tempu, so cumpari
Rialu d’amuri
ti nni vosi fari.
Supra d’’i
testi è ‘i lanna ‘u ‘ncanalatu
Ca parti di
ddà ‘ncapu ‘nfin’à sutta
Prujènnusi cu
fari ‘ddilicatu
Stizzani e
lacrimi, di pugnala ‘i rutta.
Lacrimi d’un
munnu fattu ‘i bummi e guerri
Sangu chi
nesci di carni ‘nnuccenti
Ca pi li
‘ntressi di quattro putenti
Vennu scannati
senza curpa ‘i nenti.
Santuzza
Rusulia, tu nnì talìi
Penzacci tu,
strogghila stà marredda
Falli finiri
tuni sti sfrinzìi
Asciucannìlli
tu li vavaredda.
‘I ‘mmucatura
su assammarati ‘i chiantu
Di matri
distruduti p’’u duluri
N’autru
miraculu
A mmia mettilu
‘n cuntu
C’a pesti ora
la chiamanu “Tirruri”.
Vincenzo
Aiello
Bagheria;
11/11/2004
Indietro
Copyright ©2005
Vincenzo Aiello Tutti i diritti riservati.