Viaggiu a Santa Rusulia

santarosalia

Viaggiu a Santa Rusulia

Stu jornu dicinnovi di sittembiri

‘U vosi ‘ddidicari ‘a ddà Santuzza

Ca senza addumannaricci mai nenti

Alliggirisci ‘i pisa di me vrazza.

Mi partu sta duminica matina

Pi fari puru st’annu “ l’Acchianata”

Sta vota ‘a me sula cumpagnia

E’  un paraccu

E tanta ddivuziuni pi Santa Rusulia.

Mentri ’i me peri cumincianu ‘affirrari

Pezzi ‘i muntata lustra e ‘nciacatata

Mi passa pi la menti quanti genti

A cuminciari di lu povireddu

E pi finiri a testi ‘ncurunati

Hannu pistatu i stessi petri bianchi

Unn’è ca io ora mettu li  pidati.

Nni vìu di tutti ‘i razzi fari ‘u viaggiu

Nivuri  gialli e cu la stidda ‘n frunti

Piffinu ad’iddi ci dasti curaggiu

E fannu ‘i “Piddirinu” lu sò munti.

A ciancu ‘i latu e latu d’’u stratuni

Si virinu passari scancariati

Agghiri sutta troffi ‘i ficurinnia

Pi la patenza d’acqua ‘nsiccumati.

Vecchi ‘i mill’anni, ‘i vrazza a pinnuluni

Eppuru ‘n menzu ‘i ranfi tennu stritta

Na povira ‘zabàra sfurtunata

C’à sula curpa chi appi allurtimata

Fù ‘u fattu ca nascìu ‘n menzu ad’ iddi

Cumpagni scuncicusi e priputenti

Araçiu araçiu ‘a puncinu ‘ntè çianchi

E aspettanu ‘a sò fini li fitenti.

Idda capisci ca ci n’ arresta picca

E urgugliusa ad’iddi vosi fari

L’urtima suvirchiaria prima c’assacca.

Cu lu stinnardu jisatu ch’è ‘u so çiuri

Doppu ‘na vita r’agghiuttiri angarìi

Ci allampa suddisfatta un timpuluni

Ca doppu tantu tempu ‘i suppurtari

Almenu campò un jornu di liuni.

Un cristianeddu robba sittant’anni

Chi teni ‘n manu un ciuffiteddu ‘i ’ddisa

‘U vìu attimaticatu chi scutola

Ventu ‘nte spaddi, e ‘nfacci à pala addritta

‘I spini di nà scuzzulata fatta

‘U sò pinseri ci leggiu jo ‘ntà ‘mpigna…

“Pi ora io t’allisciu cu pacenzia

Ma doppu và ’ffinisci ‘nta me panza!!”

Cchiù ‘ncapu a menza strata p’arrivari

Un pipituni ‘i petra di pirrera,

Misu ‘ddassutta all’ummira aggiuccatu

Aspetta c’ognarunu si ci’assetta

Spinnatu di n’anticchia i cumpagnia

E di cuntari a cù cì l’addumanna

L’antica pruvinenza d’’a casata

Dunn’era cullucatu pi biddizza.

“Comu arrivasti ccà?”

Ci spìu sfruntatu!

Ma iddu ‘un m’arrispunni p’’a vrigogna

Di comu ‘a manu ‘i l’omu ‘arridducìu

Jittatu a ferru vecchiu ‘n menzu ‘a rugna.

‘I negghi s’assicutanu arrabbiati

E ogni tantu c’occhi sbrizza cari

E allippa ‘u ‘nciacatatu sutt’ò passu

Facennu sgagghiàri ‘a prisa ò peri.

Scrusciu di passi e punta di paraccu

È ‘a sula musica ca l’aricchi senti

Ora c’aceddi si ‘nnì eru ò giuccu

Ca l’acqua po’ arrivari ‘ntempu ‘nenti.

A ‘ddivuzzioni di na vicchiaredda

Ca scutta a pirmisioni fatta a ttìa

Mi fà affruntari innanzi ’a rutticedda.

A quattruperi, tutta assammarata

Cu li dinocchia e ‘i manu ‘nsanguniati

Acchiana addinucchiuni ‘a scalunata

C’accussì sulu tutti ddùi appaciàti.

Arrivu finalmenti a tò casuzza

Ti viu ‘ncastunata ‘ntà ‘na nicchia

Scavata araçiu d’’a mastria di l’acqua

Ca ‘nsemmula a lu tempu, so cumpari

Rialu d’amuri ti nni vosi fari.

Supra d’’i testi è ‘i lanna ‘u ‘ncanalatu

Ca parti di ddà ‘ncapu ‘nfin’à sutta

Prujènnusi cu fari ‘ddilicatu

Stizzani e lacrimi, di pugnala ‘i rutta.

Lacrimi d’un munnu fattu ‘i bummi e guerri

Sangu chi nesci di carni ‘nnuccenti

Ca pi li ‘ntressi di quattro putenti

Vennu scannati senza curpa ‘i nenti.

Santuzza Rusulia, tu nnì talìi

Penzacci tu, strogghila stà marredda

Falli finiri tuni sti sfrinzìi

Asciucannìlli tu li vavaredda.

‘I ‘mmucatura su assammarati ‘i chiantu

Di matri distruduti p’’u duluri

N’autru miraculu

A mmia mettilu ‘n cuntu

C’a pesti ora la chiamanu “Tirruri”.

 Vincenzo Aiello

 Bagheria; 11/11/2004

Nessun commento ancora

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *