Viaggiu a Santa Rusulia
Stu jornu dicinnovi di sittembiri
‘U vosi ‘ddidicari ‘a ddà Santuzza
Ca senza addumannaricci mai nenti
Alliggirisci ‘i pisa di me vrazza.
Mi partu sta duminica matina
Pi fari puru st’annu “ l’Acchianata”
Sta vota ‘a me sula cumpagnia
E’ un paraccu
E tanta ddivuziuni pi Santa Rusulia.
Mentri ’i me peri cumincianu ‘affirrari
Pezzi ‘i muntata lustra e ‘nciacatata
Mi passa pi la menti quanti genti
A cuminciari di lu povireddu
E pi finiri a testi ‘ncurunati
Hannu pistatu i stessi petri bianchi
Unn’è ca io ora mettu li pidati.
Nni vìu di tutti ‘i razzi fari ‘u viaggiu
Nivuri gialli e cu la stidda ‘n frunti
Piffinu ad’iddi ci dasti curaggiu
E fannu ‘i “Piddirinu” lu sò munti.
A ciancu ‘i latu e latu d’’u stratuni
Si virinu passari scancariati
Agghiri sutta troffi ‘i ficurinnia
Pi la patenza d’acqua ‘nsiccumati.
Vecchi ‘i mill’anni, ‘i vrazza a pinnuluni
Eppuru ‘n menzu ‘i ranfi tennu stritta
Na povira ‘zabàra sfurtunata
C’à sula curpa chi appi allurtimata
Fù ‘u fattu ca nascìu ‘n menzu ad’ iddi
Cumpagni scuncicusi e priputenti
Araçiu araçiu ‘a puncinu ‘ntè çianchi
E aspettanu ‘a sò fini li fitenti.
Idda capisci ca ci n’ arresta picca
E urgugliusa ad’iddi vosi fari
L’urtima suvirchiaria prima c’assacca.
Cu lu stinnardu jisatu ch’è ‘u so çiuri
Doppu ‘na vita r’agghiuttiri angarìi
Ci allampa suddisfatta un timpuluni
Ca doppu tantu tempu ‘i suppurtari
Almenu campò un jornu di liuni.
Un cristianeddu robba sittant’anni
Chi teni ‘n manu un ciuffiteddu ‘i ’ddisa
‘U vìu attimaticatu chi scutola
Ventu ‘nte spaddi, e ‘nfacci à pala addritta
‘I spini di nà scuzzulata fatta
‘U sò pinseri ci leggiu jo ‘ntà ‘mpigna…
“Pi ora io t’allisciu cu pacenzia
Ma doppu và ’ffinisci ‘nta me panza!!”
Cchiù ‘ncapu a menza strata p’arrivari
Un pipituni ‘i petra di pirrera,
Misu ‘ddassutta all’ummira aggiuccatu
Aspetta c’ognarunu si ci’assetta
Spinnatu di n’anticchia i cumpagnia
E di cuntari a cù cì l’addumanna
L’antica pruvinenza d’’a casata
Dunn’era cullucatu pi biddizza.
“Comu arrivasti ccà?”
Ci spìu sfruntatu!
Ma iddu ‘un m’arrispunni p’’a vrigogna
Di comu ‘a manu ‘i l’omu ‘arridducìu
Jittatu a ferru vecchiu ‘n menzu ‘a rugna.
‘I negghi s’assicutanu arrabbiati
E ogni tantu c’occhi sbrizza cari
E allippa ‘u ‘nciacatatu sutt’ò passu
Facennu sgagghiàri ‘a prisa ò peri.
Scrusciu di passi e punta di paraccu
È ‘a sula musica ca l’aricchi senti
Ora c’aceddi si ‘nnì eru ò giuccu
Ca l’acqua po’ arrivari ‘ntempu ‘nenti.
A ‘ddivuzzioni di na vicchiaredda
Ca scutta a pirmisioni fatta a ttìa
Mi fà affruntari innanzi ’a rutticedda.
A quattruperi, tutta assammarata
Cu li dinocchia e ‘i manu ‘nsanguniati
Acchiana addinucchiuni ‘a scalunata
C’accussì sulu tutti ddùi appaciàti.
Arrivu finalmenti a tò casuzza
Ti viu ‘ncastunata ‘ntà ‘na nicchia
Scavata araçiu d’’a mastria di l’acqua
Ca ‘nsemmula a lu tempu, so cumpari
Rialu d’amuri ti nni vosi fari.
Supra d’’i testi è ‘i lanna ‘u ‘ncanalatu
Ca parti di ddà ‘ncapu ‘nfin’à sutta
Prujènnusi cu fari ‘ddilicatu
Stizzani e lacrimi, di pugnala ‘i rutta.
Lacrimi d’un munnu fattu ‘i bummi e guerri
Sangu chi nesci di carni ‘nnuccenti
Ca pi li ‘ntressi di quattro putenti
Vennu scannati senza curpa ‘i nenti.
Santuzza Rusulia, tu nnì talìi
Penzacci tu, strogghila stà marredda
Falli finiri tuni sti sfrinzìi
Asciucannìlli tu li vavaredda.
‘I ‘mmucatura su assammarati ‘i chiantu
Di matri distruduti p’’u duluri
N’autru miraculu
A mmia mettilu ‘n cuntu
C’a pesti ora la chiamanu “Tirruri”.
Vincenzo Aiello
Bagheria; 11/11/2004