Via Sciara
Nto spissu ci ritornu nna dda strata
tutta di ‘nciacatatu ‘rraccamata
cu ‘n menzu ‘a canaletta ‘i çiaca viva
allippatizza sempri ‘i sapunata.
La casa di me’ nannu ‘unni nascivu
na stanza ‘unni si trasi… ‘a stipa ‘i vinu
dda dintra supra ‘i trispita lu lignu
e un matarazzu jincutu cu lu crinu.
Ci tornu nna dda strata e mi rividu
quannu di picciriddu ci jucava
c’’a strummula di lignu e ‘i catinelli
cu cosi ’i nenti jo m’allianava.
Li cisca di li roti di carrettu
giriannu supra ‘i çiachi di dda strata
a tempu cu li ferri di cavaddu
sunavanu ‘na gran tammurinata.
Li jaggi ch’i jaddini ‘avant’i porti
filara di linzola stisi ‘o suli
tri amici un tavulinu un mazzu ‘i carti
l’aneddi ‘o muru p’attaccari ‘i muli.
E fimmini cu l’occhi scaccaniusi
c’ò suli s’asciucavanu ‘i capiddi
svampavanu ‘u carvuni di lu ferru
pi poi stirari ‘i robbi ‘e picciriddi.
Lu çiavuru d’’u lignu di lumiuni
arsu la sira pi fari ’i bracieri
lu sentu arricriarimi li naschi
tantu vicinu ca mi par’ajeri.
Nto spissu ci ritornu nna via Sciara
pi rispirari ’i çiavuri pirduti
ci tornu cu la menti e ci passiu
quannu ‘i pinzeri mei su troppu ‘nfuti.
Vincenzo Aiello
Bagheria, 3 settembre 2008