’U tuppu
(a nonna Rosa)
Mi la ricordu sempri nna dda seggia
l’occhi culur’i mari a la scurata
cu dda facciuzza sempri arripudduta
pareva chi aspittava “la jurnata”.
Me nannu ’un c’era cchiù già di
tant’anni
e idda stava sempri arrimiscari
trusci chin’i pinzeri munçiuniati
di verri e di pirreri di scavari.
Amuri miu quantu nni passammu
mali jurnati di pitittu e scanti
dintra l’aricchi lu scrusciu d’’i
bummi
tu a fari ’a verra e jo a prijar’i
Santi!
Ogni matina si strugghìa ’i capiddi
e pittinava tuttu chidd’argentu
comu siddu vulìa spirugghiari
li gruppa d’’a so vita e jittalli o
ventu.
Doppu ca si l’avìa pittinatu
e avìa strugghiutu d’iddi ogni gruppu
facìa ’na trizza e si l’ammugghiava
attornu o chicchiriddu a tipu ’n
tuppu.
E poi comu pugnala ci azziccava
firretti a giru stannu ad’ occhi
chiusi
comu siddu a vuliri astutari
d’’a menti so’ ricordi turmintusi.
Io la taliava zittu ’i ’na gnunidda
a’ surda a’ muta p’un la ’ncuitari
e la vidìa asciucarisi ’i nta l’occhi
frinnuli ’i vita e lacrimi ’i
’ncimàri.
Indietro
Copyright ©2005
Vincenzo Aiello Tutti i diritti riservati.