’U vuçiari d’’i to unni
Vulissi aviri tempu
pi stari sempri cca
a lu to’ çiancu
libbiru d’ogni pinzeru tintu.
Nni l’aricchi
sulu ’u vuçiari d’’i to unni.
Taliu l’ultima ca si ’mpinna
e assicuta all’avutri
pi junciri a prima ’i tutti
e allisciaricci ’i masciddi a’ rrina.
E c’’u çiriveddu svacantatu
tampasiari cu l’occhi a pinnuluni
’n cerca di cròcchiuli smurfiùsi
e granci ’mpassuluti d’’a salamòria.
Truvari rrasti d’aceddi ’i mari
e di picciriddi chi jucàru
a fari satariàri petri supr’à to peddi
quannu paria ogghiu.
Tempu di strinciri ’n manu ’na cimedda
e aspittari senza prescia…uri e uri
pi pò jiriminni senza mancu ’na lappana.
Rispiru ’u sali ch’arrialasti all’ariu
e mi ’mbriàcu di spinziratizza.
Ma ’u tempu ch’assicuta ’u me tempu
m’arrobba tempu
e strascìna ’i me passi
arreri d’unn’è ca vinniru
arrassu di unni mi piaci stari
a fari zoccu ’un vulissi fari
ma ca ’u duviri d’omu
mi porta a fari
pi lu santu campari.