U tisoru
Ti vulissi a lu capizzu
e ascutari chi mi dici
ora ca nun t’haiu vicinu
già mi manca la to vuci.
Ti vulissi a lu me’ çiancu
e vasariti ‘i masciddi
p’’u tisoru ca mi dasti
chi brillìa comu faiddi.
Quann’io era nicareddu
mi pareva camurrìa
quannu tu li ‘nsignamenti
mi dittavi a litanìa.
“ Jùnciti cu chiddi boni
scartatilli megghiu ‘i tia
ca cu pratica c’’u zoppu
doppu l’annu zuppichia!”.
Ti vulissi a latu ‘i mia
e pirdunu addumannari
p’’i vuredda a matapollu
ca ti fici accrucchiari.
Pi comu lu dasti a mia
stu tisoru l’haiu sarvatu
e nno tempu schiffaratu
tutti ‘i gruppa ci haiu sbittatu.
Tanti voti l’haiu pigghiatu
e prujutu a li me figghi
iddi ‘u jettanu ‘nt’ agnuni
e un’accettanu ‘i cunsigghi.
Ora p’iddi è camurria
si n’addunanu cchiu granni
quantu vali sta ricchizza
c’’u passari di li anni.
Matri mia jo ti vulissi
diri grazzii ‘i stu tisoru
e ascutari ‘a stissa cosa
d’’i me figghi quannu moru.
Vincenzo Aiello
Bagheria, 28 luglio 2010