STRAMMATU
Io quasi quasi un ci criu ancora
ca tu un ci si cchiù ntà Ferrovia.
Vintanni i fari cunti e contracunti
tra scivulu, suddatu e cacciaratu
parevi l’indomani pensionatu.
Quannu trasivu io ‘ntà ferrovia
ti canuscii cu nomi ri Strammatu,
ma poi canuscennuti cchiù megghiu
capivu ca un’avevanu sbagghiatu.
Cu ttìa si stava sempri in allegria
n’avevi sempri una ri cuntari,
storia ri vita bazzilletta o fissaria,
tinivi bancu senza mai mollari.
Ca matinata eri già presenti,
carricu ri travagghiu arretratu
e ccà un cintrava nenti a ferrovia,
tutti prodotti pu tò supemmeccatu.
Na cafittera ‘ncapu….
ni facevi a vucca ruci a tutti
e via senza un’inghippu…
pu travagghiu ci pinsavamu
io e Fu…Fu…Fulippu.
I cosi poi canciaru nnà to vita
finiu u tempu ru sumemmeccatu
allura c’havia a fari stu Strammatu?
Si misi a testa a postu,
facennusi amici e ‘nnimicizii,
vuleva dari a matri ferrovia
tuttu l’amuri chi putìa.
Napocu tuttu chistu un lu caperu
ricevano, si voli fari beddu….
ci ficiru gnizzioni ri travagghiu
e puru nu lavaggiu o ciriveddu.
Tu tuttu chistu sicuru c’ho capivi,
e ‘nto to cori ci suffristi troppu,
e quannu ti vulivi un po’ sfuari
mmiddavi na poesia… pi rispustiari.
Si travagghiava pi divertimentu
tradotti manovrati a svintagliari,
Fulippu e scambi e tu sempri a vuciari…
quattru pa quinta e cincu pu trunchino,
ca chisti po’si pigghia Paperinu!!!
L’ultimi tempi,un sacciu comu fù
pigghiasti un’infezioni…a mala sotti
e doppu ca ti facisti tanti esami
ti risuttò … l’allergia pi notti.
Pi tutti tu facisti poesia
e chistu ti fa certu tanto unuri
e sta passioni mmiddasti puru a mmia
cu pratica cu zoppu, zuppichia.
Cu ttia si nni và un pezzu i ferrovia
e chistu ti lu pozzu assicurari,
tu ri Messina Scalu si un emblema
e un c’è tempu chi po’ cancillari
ra menti i tutti nui u tò curaggiu
ri supra i turri faru …vaddavi Riggiu.
Un c’era turnu ca un tuccavi binda
a tutti dasti aiutu e comprensioni
si si cadeva ‘nterra eri u primu
a dari a tò esperienza e professioni.
Ma quali carru attrezzi e squadra riazzu,
traversa supra a spadda e cu du bindi
misi ‘ntè punti giusti ru lungheroni
parevi un domatori rintra a jaggia
e tutti nuatri eramu i liuni.
Ri tia ci fussi i scriviri pi anni
senza arrivari mai a completari
u libbru ra tò vita ri Strammatu.
ma ‘nfunnu ‘nfunnu un’è chistu ‘npurtanti.
Nna vita cunta chiddu chi nni resta
ri ricurdari cu piaciri i cori
u çiavuru lassatu e nostri spaddi
e no paroli i leggiri na vota sula.
Ru tò profumu pozzu garantiri
ca c’è ‘nprignata tutta st’aria ‘ntunnu
si senti jornu ,notti e ca matina
mmischiatu a çiuri i zagara e acquazzina.
Si tuttu chistu è essiri Strammatu
‘mmenzu stu mari ri monotonia,
fammi acchianari na tò varchicedda
vogghiu essiri Strammatu …..comà ttia.
Vincenzo Aiello
Messina;15/6/1999