STRAMMATU
Io quasi
quasi un ci criu ancora
ca tu un ci
si cchiù ntà Ferrovia.
Vintanni i
fari cunti e contracunti
tra scivulu,
suddatu e cacciaratu
parevi
l’indomani pensionatu.
Quannu trasivu
io ‘ntà ferrovia
ti canuscii cu
nomi ri Strammatu,
ma poi
canuscennuti cchiù megghiu
capivu ca un’avevanu
sbagghiatu.
Cu ttìa si
stava sempri in allegria
n’avevi sempri
una ri cuntari,
storia ri vita
bazzilletta o fissaria,
tinivi bancu
senza mai mollari.
Ca matinata
eri già presenti,
carricu ri
travagghiu arretratu
e ccà un
cintrava nenti a ferrovia,
tutti prodotti
pu tò supemmeccatu.
Na cafittera
‘ncapu….
ni facevi a
vucca ruci a tutti
e via senza
un’inghippu…
pu travagghiu
ci pinsavamu
io e Fu…Fu…Fulippu.
I cosi poi
canciaru nnà to vita
finiu u tempu
ru sumemmeccatu
allura c’havia
a fari stu Strammatu?
Si misi a
testa a postu,
facennusi
amici e ‘nnimicizii,
vuleva dari a
matri ferrovia
tuttu l’amuri
chi putìa.
Napocu tuttu
chistu un lu caperu
ricevano, si
voli fari beddu….
ci ficiru
gnizzioni ri travagghiu
e puru nu
lavaggiu o ciriveddu.
Tu tuttu
chistu sicuru c’ho capivi,
e ‘nto to cori
ci suffristi troppu,
e quannu ti
vulivi un po’ sfuari
mmiddavi na
poesia… pi rispustiari.
Si
travagghiava pi divertimentu
tradotti
manovrati a svintagliari,
Fulippu e
scambi e tu sempri a vuciari…
quattru pa
quinta e cincu pu trunchino,
ca chisti
po’si pigghia Paperinu!!!
L’ultimi
tempi,un sacciu comu fù
pigghiasti
un’infezioni…a mala sotti
e doppu ca ti
facisti tanti esami
ti risuttò …
l’allergia pi notti.
Pi tutti tu
facisti poesia
e chistu ti fa
certu tanto unuri
e sta passioni
mmiddasti puru a mmia
cu pratica cu
zoppu, zuppichia.
Cu ttia si nni
và un pezzu i ferrovia
e chistu ti lu
pozzu assicurari,
tu ri Messina
Scalu si un emblema
e un c’è tempu
chi po’ cancillari
ra menti i
tutti nui u tò curaggiu
ri supra i
turri faru …vaddavi Riggiu.
Un c’era turnu
ca un tuccavi binda
a tutti dasti
aiutu e comprensioni
si si cadeva
‘nterra eri u primu
a dari a tò
esperienza e professioni.
Ma quali carru
attrezzi e squadra riazzu,
traversa supra
a spadda e cu du bindi
misi ‘ntè
punti giusti ru lungheroni
parevi un
domatori rintra a jaggia
e tutti nuatri
eramu i liuni.
Ri tia ci
fussi i scriviri pi anni
senza arrivari
mai a completari
u libbru ra tò
vita ri Strammatu.
ma ‘nfunnu
‘nfunnu un’è chistu ‘npurtanti.
Nna vita cunta
chiddu chi nni resta
ri ricurdari
cu piaciri i cori
u çiavuru
lassatu e nostri spaddi
e no paroli i
leggiri na vota sula.
Ru tò profumu
pozzu garantiri
ca c’è
‘nprignata tutta st’aria ‘ntunnu
si senti jornu
,notti e ca matina
mmischiatu a
çiuri i zagara e acquazzina.
Si tuttu
chistu è essiri Strammatu
‘mmenzu stu
mari ri monotonia,
fammi
acchianari na tò varchicedda
vogghiu essiri
Strammatu …..comà ttia.
Vincenzo Aiello
Messina;15/6/1999
Indietro
Copyright ©2005
Vincenzo Aiello Tutti i diritti riservati.