Scalìu mmenzu li pinsera
Mi sentu comu dintra nu ruvettu
ca appena jo mi movu già mi punciu.
E scalìu mmenzu li pinsera
circannu un violu nettu di spini
ri dunni nisciriminni
senza ’nsanguliari li sonnira ’ncilippati
senza scarpisari assai li timpi
lassati leggi supra li terri di l’arma
c’aspettanu simina nova.
E l’acqua ’i çelu chi scinni leggia
sbrizzia li pinnulara
’ncutrunuti d’’u friddu di l’apatia
e m’arruspigghia d’un sonnu longu.
Stamatina ’u suli spunta di punenti
e acchiana avutu
a firmari lu tempu di st’ebbica
ca a parturutu troppu cosi tinti.
Di luntanu
un leccu di campani
alliscia li canali di tutti ’i casi
comu fussinu masciddi di nutrichi
e ’ntall’ariu arregna la cchiù funnuta paci.
R’accussì la me spiranza arresta viva
’nfina chi la menti arreggi
e ’u mecciu d’’u lampiuni d’’a vita
mmiriacu d’assoliu vecchiu
arresta addumatu
a fari lustru
nte gnuni cchiu ammucciati
di l’essiri.