Pirdùnu lu me mari
(Segue la poesia “Mari tradituri” un anno dopo lo tsunami)
Di quannu la fuddìa ti pigghiò lu senziu
appi a passàri un’annu p’’u pirdunu
pirchì cu tia sciarriatu ’un pozzu stari
e mi ncugnu a lu to ciancu p’appaciari.
Com’un nutricu
ca malupatiu pitittu e mizzigghi
allafannatu, sucu culostra e sali
d’’i to capicchi ’i balia ginirusa.
Musica p’’i me aricchi
è lu scrusciu di l’unna
chi s’arrizzòla nta li scogghi.
Carizza d’amuri è la scumazza
ca cu milli balluna alliscia ’a rina.
Taliu ddassutta dunni ti vasi c’’u cielu.
Splenninu li primi lampari
nta lu russu curaddu
e lu me cori si jinchi di paci.
Rispiru a primuna chini
lu ventu salamastru ca tuccò li to unni
e lu tegnu carzaratu dintra ’i mia
fin’affucallu
comu nu ’nnamuratu
malatu di gilusia.