Occhi
attuppati
Nascivu comu
tutti ‘i picciriddi d’’u munnu
pi fari filici
me pa’ e me ma’.
Me patri
cuntintuni ‘n quantu mai
ch’avia
nasciutu masculu l’eredi.
Ma io un’era
‘u picciriddu chi vulia iddu
mi lu sintìa
‘i rintra e rintra
lu vidìa chi
la sittanta un’appattava.
Ma zoccu?
un lu capìa
mancu io.
Ma comu lu
putìa capiri?
io era un
picciriddu
cu mi l’avia a
diri a mia?
Dintra avìa
com’un tirrimotu
comu si c’eranu
dui cristiani
ca si
sciarriavanu tutt’ù tempu.
Di fora unu ca
s’attruvava a machinicchia ‘n manu
di rintra
navutra chi vuleva jucari ch’i bamboli.
A mia mi
piaceva jucari ch’i bamboli
picchì m’’i
livavanu di nte manu?
A scola po’ un
nni parramu....
‘u sfuttimentu
pregnu di risateddi
mi struppiava
cchiu assai d’’i corpa di currìa
chi me patri
mi dava nto culu.
Me patri ... e
me matri facìanu li finti babbi
comu siddu ‘un
sapìanu....
comu siddu
avìanu l’occhi attuppati
si scantavanu
d’accittari ‘a virità.
Addivintavu
granni e lu truvavu io ‘u curaggiu
.....‘u
curaggiu di dirivilla io ‘a virità.
Ma picchì
matri....picchì patri miu
mi
nchiujistivu ‘a porta nta facci
picchì un lu
vuliti capiri
ca senza ‘u
vostru amuri soffru.
Io... un sugnu
malatu
sugnu sempri
io ... vostru figghiu
ca comu tutti
l’avutri picciriddi
nascìu pi fari
filici so pa’.... e so ma’.
Vincenzo
Aiello
Bagheria, 10
aprile 2009
Indietro
Copyright ©2005
Vincenzo Aiello Tutti i diritti riservati.