N’sònnu

nsonnu

‘N’sònnu

(“a Ignazio Buttitta”)

‘Nà notti ca ’ntò megghiu di lu sonnu

sirrava tavuluna e arrunfuliava

mi ‘ntisi trucculiari ‘ntà na spadda.

Pinzavu;

“Chista è arreri me mugghieri

ca s’accupò p’à troppa sirratura

e arruspìgghia a mia,

“mìzzica dà camurrìa!”

Inveci un’era chista la pirsuna.

L’acchicchìu giustu di l’acchettu i l’occhiu

avìa ‘n’ariàta di unu canuscienti.

C’à sicaretta n’mùcca e ‘a sò birritta

addiminati cu era?

propriu Iddu

‘U maistru Gnàzziu Buttitta

ca m’unurava di la sò prisenza.

“Arruspìgghiati Vicenzu c’ amu a parràri!”

Mi ‘ntìsi cuntintùni ‘nfin’à l’ugna

però n’ò stessu tempu scantatizzu.

Un’è ca m’avìa fari un lisciabbùssu

pi comu io aveva scritturatu?

Mi fa;

Haju vistu ca tu si unu ’i chiddi

ca scrivi cosi ca ti detta ‘u cori

ancora si nutricu p’à puisia

ma i primi passi già li dasti boni

a picca a picca ti ‘nsigni puru a cùrriri.

Lassali jiri a napocu’i chiddi

c’abbasta ca ti jnchinu li fògghi

sunnu capaci di scriviri napocu ‘i fissarìi.

Tutti allittrati tutti cumplicati

a li voti ti scrivinu palori tanti annigghiatìzzi

ca mancu li trovi ‘ntà li calapìni

A puisia un’avi bisognu ’i chisti

ma di pirsuni simplici

ca su patruna ‘i chiavi

di li cori ‘i tutti li genti.

Ci trasinu, e ci appoianu cosi ginuini

ca ognunu ca li vidi e nni senti ‘u çiavuru

s’assetta e mancia

senza bisognu di sfurniciarisi troppu.

Salùtami a Carru, amicu miu

e tutti li pueti ca canusci.

Io mi nni vaju arreri d’unni vinni

unni ci sunnu na para d’amici

c’aspettanu a mìa

pi scriviri tutti ‘nsemmula

na puisia ca avi aviri ‘a forza

di fari finiri tutti l’ingiustizìi d’ù munnu.

Da ‘ncapu unni semu ora nuatri

‘un ci nni sunnu.

 Vincenzo Aiello

 Bagheria;20/02/2005

Nessun commento ancora

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *