Natali di faccifarìa

natalerifacifaria

Natali di faccifarìa

La prima cosa chi la menti attrova

sintennu ammuntuàri lu Natali

è ’u Bambineddu dintr’à manciatura

mannatu ’n menzu a nuatri a predicari.

Ca daccussì dicisi ’u Patreternu

p’a nuatri prisirvarinni d’’u nfernu.

Ma stu pinzeru veni accupunatu

’o spissuliddu d’autri pinzeri

unni la festa è sulu d’’u palatu

liccunarìi nte piatta e nne bicchieri.

P’accuminciari cu ’n beddu sfinciuni

e all’urtimu sciampagna e panittuni.

Prijari?… ma chi è sta camurrìa

nun c’è mai tempu o picca si nni trova

ci abbastanu ’i bizzocchi ’n sagristia

chi asciùcanu lu sangu di li chiova.

E quattru vicchiareddi sempri dda

chi aspettanu ch’à vita si nni va.

L’omu ca tuttu havi senza sforzu

e la so vurzitedda teni china

picca cci penza a li cosi ’i ’n celu

e a li povireddi senza pani.

E a tutti li so frati svinturati

di la matin’a sira bummardati.

Si renni cuntu sulu siddu poni

nta la so strata la vintura ’u lassa

facènnucci addisiari chiddi cosi

chi anfina a prima avìa mussa-mussa.

Scantatu allura li so manu junci

e prija a Diu chi la so sorti canci.

E lu Signuri ca sti cosi vidi

assuppa-assuppa e cchiù si renni cuntu

ca l’omu è nsalanùtu e picca cridi

e d’’i so liggi cchiù nun teni scantu.

E lu Natali di faccifarìa

è chinu ’i fausi santi e nuddu prija.

Nessun commento ancora

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *