'Na ramuzza d'alivi
Nta ’u mentri
c’aspittàvamu
lu suli
debbitu d’’a primavera
un celu
greviu e ziccusu di rìnnini
nni sappi
arrialari sulu rivutura di verri.
A sbardi
sdùnanu
di nna ddi
terri avvampati...
e
ammunziddati s’arricampanu
supra
varcuna scancarati
cummattennu
cu furturati ’i mari
e
’allammicu ’i cori c’allaccarisci ’i spiranzi.
A pedi
scausi e ’i facci allignàti
lustri d’ogghiu
d’Argan
pussedinu
sulu sacchittati ’i dispirazioni.
Di ncoddu
si cunnùcinu robbi linziati
’na truscia
china ’i strucchiuli
e ’nto cori
’na sula spiranza
abbrazzari
arreri
’i figghi
chi lassaru nna dda terra
chi mai ha
avutu abbentu.
Avutri
frati si stettinu dda
abbrazzàti
a scupetti attassati
e c’’u
jiritu appujatu nto sirragghiu
addifenninu
l’ultimi rrasti ’i dignità.
Arristaru
fermi dda ’i rìnnini
darreri l’ultimu
cannuni...
e scantati
aspettanu ’u signali
...’na
pezza janca
e ’na
ramuzza d’alivi
di
strinciri nto pizzu
e
svintuliari comu bannera
pi tutti ’i
çeli d’’u munnu.
Vincenzo
Aiello
Bagheria,
23 marzo 2011
Indietro
Copyright ©2005
Vincenzo Aiello Tutti i diritti riservati.