L’urtimu cipressu
Mureru tutti ’i to’ cumpagni ’i viaggiu
e ti lassaru cca menzu cunsuntu
nta stu Viali d’’i Cipressi ’i l’Aspra.
Comu surdatu firutu
di ’na verra fatta ’i bummi di cimentu
ti viu affucatu ’ntra vrazza ’i balatuna
e sentu ’u to’ çiatùni mentri assacchi.
’A stissa petra
ca dava a stu paisi lu splinnuri
ora ti strinci ‘i cannarozza
com’un tradituri.
Puru l’urtimi troffi virdi
’n pinnuliàti a li to’ vrazza
su’ assicutàti d’’u malisiccu
e ’a to’ carni camuluta d’’u tempu
chianci ruppa di vecchi ricordi.
E ti taliavanu mmiriusi li passanti
ora ’nveci c’è sulu cu aspetta
ca li furturati t’abbattinu
pi fari ’i tia lignami ’i furnacella
e c’’a to’ ramagghia camiari furna
dunni cociri pani d’’u çiavuru anticu.
Cchiù ncapu a tripiceddu
vardiani d’’a villa Santu Siroru
chi fu di lu Marchisi e ’a so signura
dui arvulazza di nautra razza
ti talianu siddiati
aspittànnu lu tempu chi passa.
Forsi nta ri vuatri vi parrati
e vi cuntati passati
di quannu eravu picciotti.
Ora ’nveci
comu ’i vecchi piscatura d’’u scaru
vi stati dda ….assulicchiarivi
mentri jucati a li carti
d’’i l’urtimi raggi ’i suli
aspittannu chi la sira arriva
e astuta ’u jornu.
Vincenzo Aiello
Bagheria, 4 settembre 2010