Lu pettirrussu
Un’acidduzzu tantu sapuritu
mi veni a truvari ogni matina
di russu avi lu pettu culuritu
e d’’i pàmpini suca l’acquazzina.
Quannu lu viu spuntari ’u cori sciala
e si mi vidi fa finta di nenti
spinziratizza iddu m’arriala
vidennulu satari allegramenti.
Dintra lu jaddinaru poi furrìa
e tastunìa pizzudda ’i furmintuni
siddu s’affuca l’acqua pizzulìa
e non disdegna c’occhi piddizzuni.
’I jaddini pensanu; “ma chi camurrìa!
quann’è ca si nni vani stu scruccuni?
cca mancia cu fa l’ova, pussa via!
s’un ti nni va, scippasti pizzuluni!!”
Allura, si nni nesci scunzulatu
e satariannu veni o latu a mia
si fa na cantatedda a tuttu çiatu
e si nni va vulannu, a la campìa.
Vincenzo Aiello
Bagheria, 21 marzo 2017