L’opira d’’i pupi

opera dei pupi siciliani

L’opira d’’i pupi

A ’i tempi antichi c’era …ora cchiu picca

a ’u postu di lu ciramu e ’u tiatru

pi tutti un passatempu ca era nautru

puru picchì la panza era cchiu sicca.

C’era ’u puparu ca c’’u carruzzuni

s’arricampava e si firmava ’n chiazza

nisceva cartilluni e pupi ’n vrazza

cu la spiranza d’jìnchisi ’u vurzuni.

Lu pupu stava dintra ’u tiatrinu

e supra d’iddu stava lu puparu

ca lu muveva cu fila d’acciaru

cu ’na mastrìa e un fari supraffinu.

A la finuta di tutt’a cumparsa

passava c’’u piattinu o c’’u cappeddu

e arricugghieva c’occhi surdiceddu

c’è quannu ci java bona e quannu scarsa.

Ora li carruzzuna su’ ‘i partiti

e li pupara tutti ‘i canuscemu

e comu fannu ’i picciuli ’u sapemu

nta r’iddi su sciarriati e sempri ziti.

Nta jornu su nimici affacciu ’i tutti

si unu dici niru… l’autru… jancu!!!

ma comu è sira mancianu a lu çiancu

e ognunu d’iddi ’i nuatri si nni futti.

Di pupi strati-strati ci nne assai

chi facili si fannu manuvrari

e anfina ca cci su pupi e pupara

nuatri lustru un ni videmu mai.

Vincenzo Aiello

Bagheria, 31 agosto 2012

1 commento

  1. Annamaria Casale's Gravatar Annamaria Casale
    28 Ottobre 2021    

    Facendo ricerche per un mini-progetto da 5 ore in una classe seconda, mi sono imbattuta in questa poesia che trovo bellissima. Complimenti al poeta!

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *