L’onuri

Lonore

L’onuri

Un’avissi mai vulutu scriviri ’i tia

no pi suggizzioni… ma p’un ti dari sazziu.

Tu… ch’arridducisti la me terra peddi e ossa

tu… ca ti manciasti puru li chiova d’’u muru

tu… ca teni ’i me’ figghi

privati d’’i diritti cchiù sacrusanti.

Ti fai chiamari omu d’onuri

ma secunnu tia… l’onuri

è ammazzari ’i figghi ’i matri?

Secunnu tia l’onuri

è pigghiarisilla cu ’i picciriddi

e farinni minnitta?

Secunnu tia l’onuri

è aviri lu rispettu d’avutri omini com’a tia

ca comu si vidinu persi

la to testa si la vinninu

pi n’anticchia ’i libirtà?

Secunnu tia l’onuri

è campari ammucciatu nt’on fùnnacu

p’’u restu d’’i to jorna com’un prisicutu?

Ti sbagghi!!…

l’onuri un’è chistu

un s’accatta cu ’i picciuli o c’’a forza

un ci nn’è putia ca lu vinni.

L’onuri è ’na cosa priziusa

chi surgi d’’i cori ‘i l’omini onesti.

Lu po’ aviri puru

ddu me’ frati ca si scura a’ stazioni

ammugghiatu ’n menzu ’i giurnala

supra un matarazzu di cartuni

e sutta un tettu di stiddi.

Attornu…

iddu un’havi nuddu muru

ch’ammuccia ’a so dignità.

Chiddu chi havi è tuttu affacciu

e chiddu ca ’un’havi

forsi ci l’arrubbasti tu.

Nessun commento ancora

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *