La prijera di la sira
Affruntusu
lu suli s’aggiuccò
darreri ‘a
muntagna di Musulumeli.
Pi
guardiani lassò dda ncapu
quattru
pizzami di negghi rusciani.
Comu ferru
di rasòlu
l’aceddu d’acciàru
d’à cuda ‘nfarinata
fidduliò ‘i
masciddi d’ù celu
e d’à
chiaja ca si grapìu
a picca a
picca
cuminciò a
sbuttàri tutt’ù lustru
ca lu suli
avìa parturùtu.
E fu
accussì
ca oramai
cunsùntu
assaccò lu
jornu.
Siddiatu l’arvulu
di varcocu
chiancìu
çiuri russi di vriogna
ca la manu
dilicata ‘ì l’ariu
appujò duci
duci supr’à terra
frisca di
zappuni.
Li pàssari
ca tra
pampini di mènnulu e varcòcu
eranu
attimaticàti
a jucari
‘ammucciareddu
nun s’addunaru
‘ì nenti.
Biata la
‘nuccenza
di cu sapi
ancora jucari
‘ncuscenti
di zoccu ci
ammàtti supr‘a testa.
Sulu ‘u
merru
abbarrujùtu
di zoccu avìa ammattùtu
lintò di
sunari
la duci
miludia d’à so canzuni.
Vistutu a
luttu pi com’era
c’ù pinzeri
accumpagnò
pi l’urtimu viaggiu
dda povira
armuzza.
E c’ù cori
nguttumatu
circò
abbentu
ricitannu
la prijera di la sira.
Vincenzo
Aiello
Bagheria,
1 novembre 2007
Indietro
Copyright ©2005
Vincenzo Aiello Tutti i diritti riservati.