La me Musa
Spenniri dui palori
ora vulìa pi Idda
ca cu li so tisori
quariò ’a me arma fridda.
Ciatannumi nt’aricchi
cosi di gran valuri
si sbarrachiaru l’occhi
e scumpariu l’arsuri.
Cu d’acqua frisca e linna
chi nesci di surgiva
comu ddu latti di minna
di matri putativa.
Chi duna ginirusa
a tutti li Pueti
dda spica priziusa
ca la so manu meti.
E a mia ’a vuleva dari
di notti a sonnu chinu
e io un mi vosi jisari
la testa d’’u cuscinu.
Si surdu mi fincivu
io ci addumannu scusa
e pi chiddu chi scrivu
ringraziu la me Musa!
Vincenzo Aiello
Bagheria, aprile 2017