Filìnii di pinsera
Cu tia chi mi firrìi nni la menti
arrobbu ’u misteri ’o ragnu
e raccamu filìnii di pinsera
Ma viu ammagghiari sulu
tinti lapuna di antichi rigordi
chi vannu tampasiannu
menzi stuntaruti
Li spirugghiu c’’a spiranza
ca arrinescinu arreri a vulari avuti
a riciuppari canti di rusignoli
c’alletanu la menti
E aspittannu farfalli culurati
m’accuntentu di parpagghiuna affumati
chi m’arrialanu sulu
jurnati assammarati di malincunia
Vincenzo Aiello
Bagheria, 28 febbraio 2014