CICALI
(A Giacomo Giardina)
Mi trovu
assittàtu ò tò salottu
ca mancu
sacciu comu succidìu.
Mi sentu nicu
nicu ‘nmenzu a tanti
Pueti
affirmati e Prufissuri
eppuru mi
ritrovu primiàtu
d’un
ricanuscimentu a tò unuri.
Chi gran
suddisfazioni stari ccà,
cu ttìa ca mi
talìi di dda stampa
ntrunàtu.....nsiccumàtu....ntillicchiàtu
e comu sempri
tisu e ‘ncappiddàtu.
Pinzari ca
t’aveva pedi pedi
ma à ddi tempi
un’avìa passiuni
pi l’arti ca
ti fici accussì granni
pi chistu
un’appi aviri mai l’unuri
di strinciri
‘a tò manu i grann’ Artista.
Nnè jorna ca
tu addivintavi Asprisi
io ti vidìa
assittatu a tavulinu
d’un
barriceddu misu ‘nfacci ò mari
appartinenti a
Cosimu ‘u Buglisi.
Armatu ’i
pinna e fogghiu....silinziusu
‘mpustatu cu
ddu sguardu ‘i sugnaturi
cu ‘nchiostru
nìuru du tò punzeddu
rimavi sceni
megghiu d’un pitturi.
Vogghiu
pinzari ca fusti tu i ddà ncapu
a darimi
cunsigghi certi voti
quannu un
truvava li giusti palori
circannu d’ammulari
puisìi.
Vogghiu
pinzari ca era la tò vuci
dittata di lu
cantu di Cicali
ca si sintìu à
fini d’à littura
comu pi diri...
e farimi capiri
ca puru a tìa
piacìu ascutari
‘i strofi da
me lirica “A Trazzera”.
Vogghiu
pinzari ca sì o latu a mìa
e puru tu vò
fari amicizia
ca raccussì
accanzàmu ‘u tempu persu...
‘u tempu chi
vulissi...... pi ddilìzzia.
Vincenzo Aiello
Bagheria;17/9/2004
Indietro
Copyright ©2005
Vincenzo Aiello Tutti i diritti riservati.