Ciauri d’antichi cufuneddi
stanotti trucculianu lu sonnu.
Ricordi mmaciuluti
d’’u troppu tempu passatu
chi pittimusi sbattulianu ntra d’iddi.
E la notti si fa lustra
tra jochi
di picciriddi nne vaneddi
e nanni
assittati attagghiu a li ntrati
a fari busi
e chiacchiari cu vucchi sgangulati
e prijeri
chi sgranavanu coccia di vecchi rusari.
Quannu poi scurava
tutti rintra.
Armali e cristiani
manciavamu zoccu n’attuccava
e tra un cuntu
na carizza
e nu sbaragghiu
ognunu a lu so giuccu si nni java.
Picca li picciuli e li cummirità
ma senziu di famigghia, nquantità!
Vincenzo Aiello
Bagheria, novembre 2017