Baharia Matri mia
Duchi Cuntissi Principi e Baruni di
ebbichi passati
ti misiru nto coddu giuielli priziusi
fruttu di ddisìi di grannizza.
Supra li to carni di fimmina
sciacquatunàzza
appujàru villi e palazzi chini d’ogni
ricchizza
chi alluciàvanu li vavareddi.
Nenti ti mancava tannu.
Avivi biddizza ricchizzi e travagghiu
pi li to figghi.
Li to jardina ’nçiauràvanu tutta la
Conca d’Oru
e li furasteri ca passavanu a sbardi
comu lapuna
arristàvanu ammaaràti di la to zagara
’ncantatura
e si nni javanu mbriàchi di gilusia.
La sula svintura ch’avisti Matri mia
fu chidda d’aviri figghi troppu
sbutrati
chi s’appuzzaru a li to minni
senza capiri quannu era l’ura di
muddàri ’i capicchi.
Figghi ca pi fari l’affariceddi d’iddi
sdirrubbàru mura valintuna
e cummigghiaru jardina chi ficinu
arristari alluccuti
viaggiatura e scrittura famusi.
Figghi ca squagghiaru puru la cira
d’’a Cirtusa
pi fàrinni cannili chi ficinu lustru
sulu nni l’agnuni di la gnuranza ’i
l’omu
e nta ddi mura pittati d’’i megghiu
artisti
cci chiantàru li chiova
p’attaccàricci l’armali.
Figghi ca ora ca ’a matri
è moribbùnna e sta assaccànnu
s’addunaru ca cci spurpàru puru
l’ossa.
Li figghi d’’i to figghi ca ora
s’addunàru
ca ddi quattru robbi sfardati chi
t’arristaru ’i ncoddu
eranu cusuti d’’i megghiu custurèra
cu manu piatusi t’alliscianu ’i
masciddi
e ti vonnu tinciri lu mussu pi fariti
pàriri sanizza
e nta la to testa menza tignùsa
cci vonnu mettiri ’na pilucca biunna
pi fariti addivintari arreri
picciotta.
Ma ’a Matri s’havi a vuliri beni
quannu ridi
e no quannu e arriddutta peddi e ossa
e havi gia li pedi dintr’a fossa.
Indietro
Copyright ©2005
Vincenzo Aiello Tutti i diritti riservati.