Avìa occhi ca parràvanu cchiù assai di ’na vucca
(A mio padre)
Scriviri ’na puisia pi iddu
napocu di pueti l’hannu fattu.
Lu patri nun c’è cchiù
ti metti la pinna ’n manu
e scavannu nta li gnuni cchiù funnuti d’’a menti
cumincian’ assummari li megghiu rigordi.
Ma io vulìa tèniri pi mia lu rigordu
di quannu ddu jornu m’allisciò ’i capiddi.
Vulìa tèniri pi mia lu rigordu
di quannu mi purtò addiddì
nto siggiulinu d’’a so bricichetta.
Vulìa tèniri pi mia lu rigordu
di quannu m’acchianava ncavuseddu
p’’a festa ’i San Giuseppi.
Vulìa tèniri pi mia lu rigordu
di quannu mi purtò cu iddu
a carricari vacuna di limiuna
pi farimi capiri
ca era megghiu siddu io sturiàva
e ’i mpuddi nte manu
m’abbruçianu ora ca sugnu granni.
Vulìa tèniri pi mia lu rigordu
di quannu dda matina mi purtò a mari
e pi farimi preju
jucava ammoddu cu mia
com’un picciriddu.
Vulìa tèniri pi mia lu rigordu
di quannu pi natali
cu li vavareddi chianciulini liggeva a littra.
Vulìa tèniri pi mia lu rigordu
d’un patri ca chiacchiariava picca
ma avìa occhi ca parravanu cchiù assai di na vucca.
A ddi occhi.. Bastava na’ taliata….